My Weblog

Informaţia într-o agentie imobiliara (A.I.) este un bun comercial, pe baza căruia se realizeză tranzacţia imobiliară şi, mai mult, se creează relaţii de parteneriat cu clienţii. În consecinţă, operatorii pe piaţă au tot interesul, pe de-o parte, să îşi protejeze ceea ce au acumulat, iar pe de altă parte, să absoarbă toate scurgerile de informaţii cauzate de vulnerabilitaţile concurenţilor.

Odata ce am clarificat de ce este necesară protejarea informaţiei în A.I., să trecem în revistă vulnerabilităţi ce pot favoriza disiparea necontrolată în exterior, pierderea sau distrugerea informaţiei în agenţia imobiliară.

Vulnerabilităţi de origine internă sunt determinate de:

- metode, mijloace de prelucrare, stocare şi arhivare rudimentare

Este vorba, printre altele, de inexistenţa sau de insuficienţa spaţiilor dedicate de păstrare a documentelor rezultate din activitate. Depozitarea lor in spatii improvizate face dificila regasirea si actualizarea informaţiilor in timp util sau ratacirea unor elemente componente, care nu permit valorificarea oportună a potenţialului informaţional al A.I.. De asemenea, prelucrarea manuală este ineficientă in cazul unui volum ridicat de materiale si ale termenelor-limită strânse.

- mijloace de comunicare/deplasare insuficiente

Pentru a păstra ritmul cu dinamica informaţiilor de pe piaţă, A.I. are nevoie să acopere o cotă de piaţă suficientă. Acest lucru presupune, pe de-o parte comunicarea cu jucătorii de pe piaţă (proprietari, investitori etc.), iar pe de altă parte, deplasarea agenţilor la diverse locaţii într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Lipsa mijloacelor de comunicare si de deplasare scoate, practic, A.I. din fluxul informaţional de pe piaţă. În acest caz, clienţii A.I. deficitare vor migra către alte A.I. care sunt capabile să le acopere necesarul de informaţie.

- pregatirea deficitară a personalului

Pregătirea agentului imobiliar ar trebui sa fie una interdisciplinară, chiar dacă aceasta nu necesită o respiraţie academică. Astfel, acesta necesită stăpânirea unor noţiuni juridice, financiare, topografice, arhitecturale ş.a.m.d. precise. Confuziile, aproximările de orice fel determină distorsionarea sau descompletarea informaţiei - din cauza neînţelegerii unor concepte -, conducând la descalificare în faţa clientului a agentului şi, implicit, a A.I. reprezentate.

- reaua-voinţă a angajaţilor

Reaua voinţă a angajaţilor este principala cauză a pagubelor produse A.I. şi se manifestă cu predilecţie în câteva moduri:

1. deturnarea informaţiei/clienţilor, când prin diferite convenţii sunt eludate relaţiile contractuale între A.I. şi clienţi sau, respectiv, agent. De exemplu, in cazul realizării unei tranzacţii, agentul pezintă contractele de comision părţilor având ca beneficiar altul decât A.I..
2. furtul informaţiilor, in folosul agentului sau al unui terţ.
3. neîndeplinirea atribuţiilor la locul de muncă.

- mediu de lucru inconfortabil, ostil

Aceaste calitati ale mediului de lucru sunt dezvoltate ca urmare a politicilor de personal deficitare promovate de conducerea companiei. Manipularea gresita a sanctiunilor, spiritul de clica, lipsa de control a intrgului lant ierarhic, inconsecventa in respectarea intelegerilor angajator-angajat sunt tot atatia factori generatori de vulnerabilitati la nivelul A.I..

Vulnerabilităţi de sorginte externă sunt provocate de regula de demersurile unor competitori de atragere a agentilor valoroşi sau de tendinţa unor clienţi de a-şi promova proprietatea către un număr limitat de agenţii.

Pentru a diminua riscul de alterare a informaţiilor se pot lua unele măsuri de prevenire şi/sau contracarare, după cum urmează:

1. folosirea intensivă a tehnicii de calcul şi a softurilor specializate pentru prelucrarea, stocarea şi schimbul de informaţii
2. instruirea adecvată a apersonalului
3. crearea unui mediu de lucru confortabil
4. alocarea de mijloace de comunicar/deplasare adecvate nevoii agenţilor
5. aplicarea de proceduri si politici de securitate ajustate pentru nevoile de cunoaştere şi specificul fiecărei agenţii, respectiv agent.

Cu privire la ultimul punct, majoritatea agenţiilor imobiliare au procedat la disjungerea agenţilor după domeniul lor de activitate. Adică cei specializaţi pe vânzari terenuri nu vor face închirieri de birouri, sau cei de la vanzari de apartamente nu vor închiria hale industriale.

De asemenea, clasificarea informaţiilor este necesar a fi structurată pe criterii simple, comprehensive, cu eliminarea pe cât posibil a excepţiilor, astfel încât să faciliteze regăsirea sigură şi rapidă.

Implementarea tehnicii de calcul in activitatea cotidiană a A.I. eficientizează considerabil efortul depus in vederea atingerii obiectivelor acesteia. În acest mod sunt rezolvate simultan probleme legate de procesarea, transmiterea, stocarea, clasificarea, protecţia şi valorificarea la un nivel superior a informaţiei.

Sigur, compartimentarea informatiei este o metoda clasica de protectie cu efecte incontestabile. Totusi, intrucat tranzactia in sine se realizeaza eminamente pe baza efortului si a relatiilor personale consider ca A.I. ar trebui sa aloce un efort important pregatirii si controlului personalului.

Pe lângă pregătirea teoretică, agentul imobiliar ar mai trebui sa dovedească unele abilităţi specifice, conexe „domeniului” vanzărilor, cum ar fi volubilitatea, spontaneitatea, rezistenţa la stres şi la program prelungit, abilităţi de conducător auto. De asemenea, sunt imperios necesare noţiuni de conduită şi cod vestimentar.

Orice inventator care încearcă să-şi lanseze invenţia va fi întrebat, în primul rând şi de orice investitor, dacă deţine drepturile de proprietate intelectuală. Ultimul lucru pe care şi-l doreşte un om de afaceri sunt piedicile legale, mai ales dacă are în vedere o investiţie pe termen lung. În joc sunt aruncate mize enorme, şi cu cât ideea este mai bună, cu atât creşte riscul de apariţie a unor piedici. Autorul trebuie să evite angajamentele „prietenoase” sau vagi. Principalele clauze ale unui contract de atribuire de licenţă recomandate de autori in domeniu sunt recomandate să fie :

• drepturile de proprietate intelectuală la care se dă acces;
• lista brevetelor;
• elementele de cunoştinţe în domeniu;
• obligaţii ale furnizorului de licenţă;
• furnizarea de materii prime, materiale şi echipamente;
• specificaţii şi metode de recepţie şi testare;
• lista persoanelor care vor da asistenţă tehnică la transferul de tehnologie sau produs;
• conţinutul asistenţei oferite;
• obligaţia (sau nu) de a pune la dispoziţia beneficiarului îmbunătăţirile ulterioare ale produsului sau tehnologiei;
• acceptul (sau nu) ca beneficiarul să amelioreze el tehnologia;
• obligaţii ale beneficiarului de licenţă;
• precizarea capacităţii de producţie şi de distribuţie;
• clauze de calitate (pentru a nu pune în pericol numele furnizorului licenţei);
• clauze privind volumul de producţie;
• obligaţii comune de luptă împotriva încercărilor de copiere, furt;
• clauze privind păstrarea secretului de fabricaţie;
• durata de valabilitate a contractului;
• condiţii financiare;
• motive de reziliere a contractului, procedura de reziliere, obligaţii ce revin părţilor în acest caz.

În al doilea rând, orice contract aflat deja în derulare de firma investitoare poate influenţa decizia de investire, deoarece, în mod evident, acest lucru ţine de disponibilul din conturi.

Este recomandabil ca pentru situaţii juridice problematice să se apeleze la serviciile unui specialist, dată fiind complexitatea legislaţiei şi, mai ales, falsei impresii că „totul este evident”. De obicei erorile înregistrate în contracte sunt generate de:

1. Neacordarea unei suficiente importanţe detaliilor. Este o greşeală comună, arhicunoscută. Dacă prin contract nu este schimbată o sumă de bani între parteneri, atunci acesta nu este considerat important, deoarece „nu a avut loc nici un schimb important”. Aşa se explică tranzacţiile pe sume simbolice precum 1$.

2. Definirea deficitară a obiectului contractului. De exemplu, dacă autorul intenţionează să construiască un site pentru doctori, cadre medii sanitare şi infirmieri şi declară în contract că doreşte să elaboreze un site pentru infirmieri, multe alte aspecte ar putea fi excluse.

3. Plata anticipată. Este o manevră veche. Există multe pretexte prin care se urmăreşte mai întâi obţinerea finanţării, iar apoi ca cealaltă parte face tot posibilul ca finanţatorul să nu îndeplinească întru totul condiţiile din contract pentru a evita plata unor penalităţi consistente.

Presupunând că toate aceste preparative şi asigurări au fost depăşite cu succes, primul pas în obţinerea unui patent este completarea unei cereri care, de regulă, va conţine titlul invenţiei şi indicaţii tehnice. De asemenea, trebuie să mai cuprindă o descriere a invenţiei şi material ajutător, formulat într-un asemenea limbaj, astfel încât oricine familiarizat cu domeniul să fie capabil să reproducă şi să folosească invenţia. Descrierile sunt, de cele mai multe ori, însoţite de materiale grafice (planuri, schiţe, diagrame) pentru o înţelegere mai uşoară şi de anumite precizări care conturează aria de informaţii protejate de patent.

De regulă, pentru ca o invenţie să fie protejată de patent trebuie să aibă un pronunţat caracter aplicativ, să cuprindă elemente de noutate (adică unele care nu există deja printre cunoştinţele acumulate în domeniul respectiv) şi să evidenţieze un salt calitativ care, în mod obişnuit, nu ar putea fi dedus de o persoană cu o cunoaştere medie a domeniului respectiv. Nu în ultimul rând, invenţia în cauză trebuie să fie acceptată din punct de vedere legal pentru omologare. Există situaţii în care în unele ţări teoriile ştiinţifice, metodele matematice, varietăţile de animale şi plante, descoperirea unor substanţe naturale, metode comerciale sau medicale nu pot fi supuse omologării.